Editoriale

O paradigma a comunicarii spune ca ultima impresie conteaza. 2016 pentru bursa locala a fost un an cu doua parti distincte: prima de scadere, a doua de crestere, insa per ansamblu pare un an mai degraba static, cu o usoara crestere care probabil, insa, se afla sub asteptarile initiale ale investitorilor.

Nici nu ne-am dat seama cand a mai trecut o campanie electorala, intr-o atmosfera de dezinteres total si din partea politicienilor, si din cea a publicului. Fara afisele la tot pasul, corturile electorale, bannerele de pe fiecare sosea mai circulata sau mitingurile cu care eram obisnuiti in alti ani. In mod paradoxal, acest cvasi-anonimat ascunde o confruntare de idei de proportii epice, cu programe de guvernare care ar putea schimba din temelii economia romaneasca. Si totusi, de ce nu e nimeni interesat?

Desi saptamana in curs nu pare sa fi fost una agitata pentru piata de capital, ea a fost marcata de doua evenimente care ar trebui, in opinia mea, sa ne dea de gandit. Dintre cele doua evenimente, doar unul are legatura evidenta cu Bursa. Totusi, in mod paradoxal, celalalt ar putea fi in realitate mai important.

Stiti cine are cea mai mare crestere economica din UE dupa primele 6 luni? Romania. Mai stiati si ca FMI si Comisia Europeana prognozeaza ca la final de 2016, tara noastra va avea cea mai mare crestere din UE? Ca atare, asaltul mediatic din preajma alegerilor din Romania are o baza reala. Acestea sunt cifrele. Suntem cei mai buni din Uniunea Europeana. Economia Romaniei duduie. Indiferent ca este sau nu sanatoasa aceasta crestere, indiferent ca o crestere bazata pe consum este considerata a fi periculoasa , indiferent ca deficitul va accelera in urmatoarea perioada, cifrele arata ca suntem liderii avansului PIB in UE. Ar trebui sa fim mandri de asta? Cine din economie simte cu adevarat aceste cifre ? De ce indicele BET este pe minus cu doua luni inainte de inchiderea unui an glorios pentru economia Romaniei?

“Adevarat vorbeam/ Ca nu iubesc mandria si ca urasc pe lei/ Ca voi egalitate, dar nu pentru catei”. Ce legatura ar putea fi intre fabula lui Grigore Alexandrescu si economia zilelor noastre? Ei bine, este. Dulaul Samson s-a metamorfozat peste timp intr-o multinationala care simte o repulsie instinctiva fata de “lupii, ursii, leii” de la Fisc, in timp ce catelul Samurache a luat forma unui contribuabil oarecare, mereu ocupat cu statul la coada pentru a plati diversele taxe rasarite precum ciupercile dupa ploaie.