Editoriale

Statul roman isi asuma in fata FMI, a Comisiei Europene si a Bancii Mondiale un program prin care sa-si fractioneze detinerile la campaniile strategice, in schimbul credibilitatii noastre si a accesului la capitaluri straine. In actuala severa criza de incredere, compromisul este cel putin necesar. Pornind de la premisa de acceptare a acestor nevoi este un paradox ca reusim totusipe data de 28 septembrie sa ajungem la cea de a sasea reviziuire a acordului dintre Romania si Fondul Monetar International.

De departe cel mai mediatizat subiect al acestei saptamani a fost privatizarea Oltchim, care s-a facut intr-un stil caracteristic Romaniei si anume in format “comedy”.
Dupa cum am fost antrenati pe intreg parcursul verii cu episodul politic de comedie, a urmat si un episod economic de “entertainment“.

Pietele de capital percep anotimpul cald drept unul apatic, tacut si caracterizat de absenta investitorilor. Cu alte cuvinte, ne-am obisnuit in utlimii ani ca si actiunile sa intre intr-un fel de vacanta. Anul trecut vacanta a fost perturbata de scadera ratingului Statelor Unite, consecinta fiind o abundenta puternica la vanzare ce a dus la scaderi dramatice. Vara aceasta a debutat sub acelasi model al incertitudinilor si al problemelor economice din zona euro, tranzactiile fiind din ce in ce mai rare, insa, evolutia a fost in contradictoriu cu asteptarile celor care au incercat o fundamentarea a deciziilor de investitii.

La fel ca ultimii ani si 2012 a adus cu sine, in plan economic, ingredientul nelipsit al vremurilor noastre: incertitudinea. Incertitudine privind veniturile sau cheltuielile, incertitudine privind legislatia, privind politica economica a statului, etc. Este un mediu incert unde a prognoza este o loterie, unde a programa este o himera

Cuvantul de ordine al acestei saptamani l-a reprezentat apatia, sedintele fiind caracterizate de tranzactionari sporadice si de volume reduse, care, cu usurinta s-au apropiat de topul celor mai slabe zile de tranzactionare din ultimii ani.