Daca in urma cu un an Black Friday ii prindea pe romani intr-un moment glorios, in care economia mergea perfect si se gaseau bani pentru pomeni electorale destinate oricui aparea pe listele de votanti pentru alegerile prezidentiale si cele parlamentare, de data asta situatia arata diferit. Nu in legatura cu Black Friday, care a fost la concurenta cu inaugurarea Catedralei Mantuirii Neamului in privinta imbulzelii generate, ci in legatura cu contextul economic.
Ziua de vineri, 8 noiembrie a generat o situatie bizara, pe site-urile de presa si la televiziunile de stiri coexistand doua subiecte diametral opuse. Primul dintre ele, recordul de vanzari inregistrat de cel mai mare retailer online cu ocazia Black Friday 2025, cam un miliard de lei intr-o singura zi. Este o suma echivalenta cu cifra de afaceri pe un an intreg a unora dintre emitentii de dimensiuni medii de la Bursa de Valori Bucuresti. Al doilea subiect, austeritatea. Aceiasi politicieni care in urma cu doar un an erau extrem de exuberanti si respingeau in mod categoric varianta ca Romania sa ajunga intr-o situatie economica dificila ne explica acum ca suntem de fapt pe marginea prapastiei. Probabil au incurcat ochelarii de distanta cu cei de citit si de aceea prapastia parea mai departe inainte de alegeri decat pare acum, cand au trecut deja toate rundele electorale.
Din pacate, dupa ziua de vineri nu au mai ramas de actualitate stirile despre Black Friday, ci doar cele despre austeritate. Asta pentru ca economia este, intr-adevar, intr-un moment prost, iar in restul anului nu se ating recorduri de vanzari, ci in majoritatea cazurilor lucrurile merg mai prost decat in anii anteriori. Acest lucru poate fi observat si din rezultatele financiare ale emitentilor listati la BVB (https://www.primet.ro/Raport-de-analiza-rezultate-T2-2025-%E2%80%93-partea-1-raport-analiza-3136) (https://www.primet.ro/Raport-de-analiza-rezultate-T2-2025-partea-2-raport-analiza-3138), ale caror evolutii care au fost preponderent negative in perioada recenta.
Dincolo de rezultatele financiare ale companiilor listate sau de indicatorii macroeconomici care au o tendinta generala de inrautatire, situatia proasta se vede in viata de zi cu zi, putini dintre noi putand spune ca nu intra deloc in contact cu lucruri care sa le transmita neincredere in starea economiei. In perioada verii am trecut de la stirile despre inghesuiala de pe plaje si de pe autostrada A2 la stiri despre facilitati de cazare si statiuni aproape pustii. Am auzit soferi de Uber plangandu-se ca, daca inainte nu aveau timp sa-si traga sufletul intre o cursa si alta, acum stau o treime din timp degeaba. Vanzatoare de flori, ca au aruncat jumatate din stoc dupa 1 si 8 martie, dupa ce in anii trecuti aveau vanzari cat in doua luni. Daca mai aveam nevoie de vreo confirmare in plus, am gasit-o recent, cand intamplarea a facut sa ajung la un fast-food cunoscut din Bucuresti, la o ora tarzie din noapte, si sa gasesc doar cateva mese ocupate si pe nimeni la coada la casa. La inceput mi s-a parut surprinzator ca mai sunt alte persoane atat de nocturne, pana cand am aflat ca de fapt in anii trecuti acolo de-abia se gaseau mese libere la ora respectiva. Daca nici macar shaorma nu-i mai face pe romani sa treaca peste austeritate, atunci lucrurile chiar sunt serioase.
Este, insa, aceasta austeritate una necesara, sau una autoimpusa? Si nu ma refer aici la cea a guvernului, care este cu mult peste limita de deficit bugetar de 3% din PIB in care au reusit atatea alte guverne sa se incadreze de-a lungul timpului. Daca aici situatia este clara, in cazul cetatenilor obisnuiti nu exista, de cele mai multe ori, probleme financiare reale care sa ii impinga catre masuri de austeritate. Salariul mediu net era in luna august cu 4,4% mai mare decat in aceeasi luna a anului trecut, iar numarul de angajati din economie a ramas relativ constant, asa ca la nivel general vorbim despre o situatie normala, care nu ar trebui sa genereze ajustari importante ale bugetelor personale/familiale. E adevarat ca, in aceeasi perioada, rata inflatiei a fost de 9,85%, ceea ce inseamna o scadere a puterii de cumparare, dar nu intr-un ritm atat de mare incat sa ingrijoreze.
Un indicator important care masoara puterea financiara reala a populatiei si companiilor, rata creditelor neperformante, a ramas la un nivel redus, sub 3%, ceea ce denota un comportament de plata normal, care nu ar fi existat in cazul in care cei imprumutati aveau probleme financiare. De asemenea, la marea majoritate a emitentilor listati, ajustarile de depreciere pentru clienti incerti sunt la nivel redus, spre deosebire de situatia din urma cu 10-15 ani, cand acestea influentau vizibil rezultatele unora dintre ei.
Asadar, toata lumea are bani suficienti pentru a-si plati datoriile la banca, facturile de utilitati si alte cheltuieli recurente, dar celor mai multi le e teama sa mai cheltuiasca acelasi procent din venituri (in unele cazuri peste 100%) cu care se obisnuisera pana anul trecut. Nici in cazul firmelor lucrurile nu difera cu mult, in domenii precum cel IT existand blocaje determinate de reticenta clientilor de a se mai angaja in cheltuieli neesentiale. Nu pentru ca nu ar avea bani, ci pentru ca asteapta, la fel ca si populatia generala, o apocalipsa economica pentru care vor sa fie pregatite.
In perioada Razboiului Rece, teama de conflict nuclear i-a facut pe multi americani si vest-europeni sa piarda resurse importante de timp, bani si energie pentru a-si construi buncare private in care sa se ascunda in cazul in care la Kremlin se apasa pe butonul rosu. Teama nu s-a materializat, iar cei care au trait cu ea si-au dat seama, probabil, dupa un timp ca si-au irosit o parte din viata incercand sa se apere de ceva inexistent. Dupa criza din 2008 a existat o lunga perioada de timp teama ca situatia s-ar putea repeta, ceea ce s-a concretizat prin productie si consum subdimensionate, pentru a evita sa fii prins pe picior gresit (valabil si pentru consumatori, si pentru firme) si printr-o stabilitate a preturilor nemaiintalnita de la renuntarea la etalonul aur. Criza din 2008 nu s-a repetat, iar cei care au fost prudenti s-au vazut depasiti de altii care "s-au aruncat cu capul inainte”, asa cum a facut, de exemplu, Elon Musk (si investitorii din spatele sau) investind masiv in expansiunea Tesla.
Poate cel mai bun exemplu de prudenta exagerata vine chiar din Romania, chiar daca o parte a populatiei (nu are rost sa mai spunem care) il vede ca pe o mostra de comportament responsabil si buna guvernare a tarii. Este vorba despre datoria externa zero la care a ajuns dictatorul Nicolae Ceausescu in primavara anului 1989. "Ne-a lasat tara fara datorii”, cum ar spune unii, dar a facut asta cu pretul infometarii populatiei si al ramanerii in urma comparativ cu toate tarile din regiune.
Trecand la tari mai civilizate, Japonia a trecut printr-o perioada pe care sustinatorii teoriei din paragraful precedent ar considera-o, probabil, ideala. Timp de aproape 30 de ani tara a fost afectata de deflatie, aceasta avand ca motiv initial prabusirea pietei imobiliare si a pietei de capital la inceputul anilor 1990. Scaderea cererii, determinata la inceput de prudenta inevitabila dupa un eveniment economic negativ, a inceput sa se auto-perpetueze, companiile scazand la randul lor salariile si alte cheltuieli si contribuind, in final, la crearea unui ciclu deflationist. Cresterea in timp a valorii banilor a avut ca efect reticenta si mai mare de a-i cheltui, contribuind la acest cerc vicios. De-abia in 2021, o data cu puseul inflationist resimtit la nivel mondial in perioada de final a pandemiei COVID, preturile au inceput sa creasca, insa exista in continuare temeri ca mentalitatea care deja s-a impamantenit in randul firmelor si consumatorilor ar putea duce din nou lucrurile in aceeasi directie.
Japonia a ramas o tara bogata chiar si dupa perioada de deflatie, insa in termeni relativi a mers in jos, fiind depasita de tari in care mediul economic a stimulat in mod natural companiile private sa se concentreze pe inovatie si expansiune. Fenomenul este cunoscut sub denumirea "deceniile pierdute”, din cauza stagnarii economice care a insotit fenomenul deflationist.
Exemplele de mai sus sunt, desigur, niste cazuri extreme, fiind putin probabil ca reticenta consumatorilor si firmelor din Romania de a cheltui bani sa ajunga intr-un punct atat de indepartat. De asemenea, nu sunt menite sa induca ideea ca austeritatea promovata la nivel guvernamental este ceva gresit. Asa cum spuneam, cheltuielile publice sunt cu mult peste nivelul la care ar trebui sa fie, iar acest lucru trebuie rectificat cat mai curand.
Potrivit observatiilor din minuta sedintei de politica monetara a BNR din 8 octombrie, evolutia PIB in T3 2025 a fost sustinuta cel mai probabil de formarea bruta de capital fix, nu si de consumul privat, existand si alte cateva elemente care sugereaza o reducere a cererii de consum la nivelul economiei. Un motiv important pentru asta este rata inca ridicata a inflatiei, dar ce nu se vede pe indicatorii economici e ca aceasta influenteaza din doua directii consumul. Pe de o parte, reduce puterea de cumparare, iar consumatorii (si firmele, in multe situatii) trebuie sa-si restructureze bugetele, scotand cheltuielile pe care le considera neesentiale, iar pe de alta parte creeaza teama ca viitorul ar putea aduce o situatie si mai rea, iar pentru asta se fac pregatiri cu mult inainte sa fie nevoie.
Nu trebuie pierdut din vedere un lucru important, si anume faptul ca rata inflatiei a fost influentata puternic de pretul energiei electrice, care a crescut in medie cu 69,16% in septembrie 2025 fata de aceeasi luna a anului trecut, aceasta crestere contribuind cu 2,73 puncte procentuale la cresterea medie de 9,88% a preturilor de consum. Cresterea a fost una disproportionata, resimtindu-se in principal pe segmentul celor cu consumuri foarte mici, care aveau plafoane de pret mai mici inainte de re-liberalizarea de la 1 iulie. Asadar, pentru o mare parte a populatiei inflatia reala resimtita a fost mai mica.
Discutiile despre austeritate au inceput cu mult timp inainte de alegerile din toamna anului 2024, fiind clar ca deficitul bugetar urias pe care l-a mentinut fostul guvern nu putea fi pastrat la infinit. De aceea, cei mai prudenti dintre romani au inceput sa reduca de pe atunci consumul, iar dupa trecerea fiecarui rand de alegeri a aparut un nou val de prudenta, care a mai scos cate ceva de pe listele de cheltuieli. Dupa ce procesul electoral a ajuns la o concluzie finala, iar conducerea guvernului s-a schimbat, chiar si celor mai exuberanti dintre romani le-a fost greu sa mai scape de stirile zilnice despre cresteri de impozite, scaderi ale cheltuielilor publice, trecere la categoria "junk” si alte lucruri deprimante.
Daca din punct de vedere al fiecarui individ luat separat decizia de a se proteja de o eventuala prabusire economica a tarii este una justificata si responsabila, pentru economie in general, faptul ca toti devin prudenti in acelasi timp e o lovitura dura, care aduce dupa sine o reactie in lant. De aceea, ar fi tot de datoria guvernantilor ca, pe langa cresterile de impozite si incercarile mai mult esuate de a reduce cheltuielile bugetare, sa incerce sa ia si niste masuri prin care sa incurajeze activitatea economica, cea de pe urma careia sunt incasate, in final, veniturile la buget. Facilitati fiscale tintite, precum cea din domeniul IT, au avut efecte pozitive in economie, scaderea ratei de impozitare fiind compensata de activitatea economica mai intensa. Eliminarea ei nu s-a facut in urma unui studiu de impact, ci pentru ca s-a considerat ca nu e corect sa fie favorizati IT-istii in fata altora, pe principiul "sa moara si capra vecinului”.
Lucrul pe care romanii (incluzandu-i si pe liderii lor) nu au reusit niciodata sa-l inteleaga este ca e mai bine sa castigi mai mult decat sa cheltuiesti mai putin. Aparent e acelasi lucru, dar in realitate nu e asa. Cum spuneam mai sus, am vazut in ultimul an oameni din multe domenii plangandu-se ca nu le mai merge la fel de bine ca in trecut, ca sunt nevoiti sa renunte la un lucru sau la altul, dar foarte putini care sa se gandeasca la solutii pentru a-si creste veniturile si a-si permite in continuare acelasi nivel de trai. Fie ca ar fi vorba despre un al doilea job, despre cursuri de perfectionare pentru a obtine un loc de munca mai bun in acelasi domeniu sau chiar despre schimbarea domeniului de activitate cu unul in care se pot castiga mai multi bani. Sau, de ce nu, despre asumarea unui risc mai mare si inceperea unei activitati pe cont propriu, sau a unei mici afaceri in cazul celor care au resursele financiare disponibile pentru asta.
E adevarat ca un guvern nu poate schimba peste noapte mentalitatea inradacinata atat de adanc in mintile romanilor, obisnuiti din cele mai vechi timpuri cu tactici de genul "pamant parjolit, fantani otravite” atunci cand sesizeaza pericolul. Am trecut prin multe momente grele de-a lungul timpului, dar daca ar trebui sa invatam ceva din asta, nu e faptul ca trebuie sa fim mereu pregatiti pentru ce e mai rau, ci sa ne dam seama ca avem puterea sa trecem chiar si peste ce e mai rau.
Iar pentru asta, o retorica un pic mai optimista ar ajuta mult. Daca deschizi televizorul pe un program de stiri ai impresia ca ai dat de fapt peste un film in care il vezi pe Girolamo Savonarola predicand despre "Sabia Domnului” care urmeaza sa vina peste locuitorii din Florenta, dar dupa ce te freci la ochi vezi ca de fapt e doar premierul Romaniei anuntand un nou pachet de masuri de austeritate. Am inteles, situatia e proasta, dar profetiile despre apocalipsa economica nu fac decat sa-i puna si mai mult in defensiva pe cei care au capacitatea de a scoate tara din dificultate. In loc de privirea incruntata si tonul grav, romanii ar avea nevoie de un "Yes, we can!”, cu care Barack Obama a reusit sa-i mobilizeze pe americani in campania electorala din anul 2008 si in anii urmatori, atunci cand acestia se confruntau cu cea mai mare criza economica de dupa Marea Depresie din 1929-33. Putem si noi sa trecem peste un moment care nu e nici pe departe la fel de rau, dar ar trebui sa si constientizam asta. Momentan, ne simtim mai saraci decat suntem de fapt, iar asta ar putea deveni o profetie care se auto-implineste.
Autor: Marius Pandele