Editoriale

Piata bursiera romaneasca a reusit dupa 13 ani sa atinga un nou maxim istoric. Acest maxim este masurat prin intermediul indicelui BET, o masuratoare cu un anumit grad de relativitate, daca luam in considerare faptul ca in aceasta perioada mai mult de jumatate dintre emitentii initiali, din component BET, au fost inlocuiti de noi emitenti.

Martie 2020 – martie 2021 a fost, cu siguranta, una dintre cele mai interesante perioade ale pietei bursiere romanesti. A fost perioada in care bursa locala, la fel ca orice piata globala, a trebuit sa se adapteze, sa inglobeze un fenomen sanitar sever – o pandemie. A fost un interval cu o volatilitate salbatica, care pare sa fi condensat 10 ani intr-unul singur.

Subiectul momentului pe plan economic este, fara indoiala, bugetul, care ar fi trebuit votat din decembrie, dar care are sanse sa ajunga la vot de-abia in martie, avand in vedere lentoarea cu care se misca lucrurile. Ce e de spus, insa, despre el? Ca e facut dupa principii grecesti? Ca ne va baga, mai devreme sau mai tarziu, in faliment national? Ca e in realitate doar un buget de salarii? Ca are venituri supradimensionate in mod intentionat, pentru a putea pretinde ca investitiile sunt “cele mai mari din ultimii 5, 10, 20, 100 de ani, iar apoi acestea sunt taiate la rectificari? Asta se poate citi intr-un editorial de acum un an, doi, trei sau mai multi, pentru ca nimic din aceste caracteristici ale bugetului nu s-a schimbat in timp.

Sunt putini, probabil, cei care nu au vazut macar o data reclamele cu Ilie Dumitrescu sau cu Lacatus si Balint, care ii imbie pe telespectatori sa castige bani usor si fara batai de cap. Cum? La pariuri, evident. Din moment ce toata lumea se pricepe la fotbal, nici nu ar trebui sa fie greu. Ce se intampla, insa, atunci cand in loc de fotbal e vorba de bursa? Poate toata lumea sa se priceapa si la asta? Dupa cum arata lucrurile in anul 2021, se pare ca da. La urma urmei, daca atat de multi au devenit peste noapte experti in virusologie, bursa e chiar un subiect la indemana.

Pana in urma cu 10-15 ani principiile investitionale erau relativ stabile. Existau modele functionale de zeci de ani, existau axiome ale pietelor financiare complet acceptate de lumea investitionala si mai ales deseori demonstrate, existau tipare si cutume– cu alte cuvinte exista predictibilitate.