 |
| Cautare raport de analiza |
|
|
|
|
|
| Societati |
|
A, B, C, D, E, F, G, I, K, L, M, O, P, R, S, T, U, V, Z |
|
|
|
|
| home . . . . . . . |
|
| Piata actiunilor |
|
» arhiva rapoarte de analiza
Starea de fapt a pietei bursiere romanesti, ne prezinta ca singura piata functionala prin prisma lichiditatii, in acest moment, piata actiunilor. Cu un istoric de aproape 10 ani si cu evolutii extrem de sinuoase, piata actiunilor romanesti pare sa fi ajuns la o anumita maturitate ce poate constitui baza unor viitoare cresteri cantitative, dar mai ales calitative.
Scurt istoric
Piata actiunilor in Romania a fost structurata de la bun inceput pe doua componente dinstincte: Bursa de Valori Bucuresti (BVB) si RASDAQ (Bursa Electronica RASDAQ), care ulterior au fuzionat intr-o singura piata, prin absorbirea Rasdaq de catre BVB.
BVB functioneaza, in acest moment, ca societate pe actiuni si a fost infiintata in baza Decizie Comisie Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM) nr 20/1995, la solicitarea a 24 de societati de servicii de investitii financiare (societati de valori mobiliare la acea vreme) fondatoare ale Asociatiei Bursei. Piata Nationala a Valorilor Mobiliare RASDAQ a fost lansata la 26 octombrie 1996, ca rezultat al necesitatii unui cadru institutional si tehnic pentru tranzactionarea tuturor actiunilor distribuite in cadrul Programului de Privatizare in Masa. Proiectul RASDAQ este rezultatul direct al colaborarii romano-americane, legiferate prin semnarea, in 1994, a unui Memorandum de catre guvernele Romaniei si SUA.
Evolutia celor doua piete a fost asemanatoare, fiind influentata in mod vizibil de evolutiile economice dar mai ales politice din Romania acestei perioade. Dupa un start excelent, suprapus unei schimbari politice la nivel inalt (1996), cu un maxim al valorilor tranzactionate si a valorilor cotatilor stabilite in vara anului 1997, a urmat un declin de proportii, atat ca valoare dar si ca durata, a pietei actiunilor romanesti. Evolutia descendenta a avut numeroase cauze, printre cele mai importante putand fi enumerate: “supraincalzirea” pietei (1997) pe fondul unor achizitii masive de actiuni ce aveau la baza fonduri speculative, nerealizarea obiectivelor de politica economica promovate, in campania electorala, de noua conducere politica a Romaniei (fapt ce a devenit evident la sfarsitul anului 1997), neimplicarea reala a pietei de capital in procesul de privatizare, neincrederea institutilor finaciare ale statului in a lucra cu si pe piata de capital romaneasca, politica monetara impusa de BNR si Ministerul de Finante ce a anulat orice sansa de functionare a pietelor financiare romanesti (prin bonificarea celor mai mari dobanzi la cele mai sigure instrumente financiare-titlurile de valoare emise de stat), evolutia slaba de ansamblu a economiei romanesti.
Sfarsitul anului 2000 poate fi considerat ca piatra de hotar ce a marcat inversarea trendului evolutiei pietei actiunilor. Principala cauza a stoparii declinului poate fi considerata atingerea unor minime de tranzactionare incredibile pentru o piata bursiera normala ( semnificativ poate fi exemplul actiunilor SIF care se tranzactionau la preturi ce determinau capitalizari ale emitentilor ce depaseau cu putin 50% din suma lichiditatilor - depozite bancare si titluri de stat - detinute de catre acetia). De asemenea, iesirea cu bine din criza financiara a anului 1999 precum si schimbarile politice produse in anul 2000 au fost factori de natura a impulsiona evolutia de ansamblu a pietei bursiere.
Vara anului 2001 a marcat revenirea pietei actiunilor la un trend crescator, odata cu scaderea dobanzilor pe piata bancara si mai ales prin perceperea unei predictibilitatii si pe viitor a acestui fenomen (fapt confirmat in anii urmatori). De remarcat ca politica fiscala de incurajare a exporturilor romanesti (prin impunerea unei cote mult reduse profitului rezultat din astfel de operatiuni) a avut si ea un rol important in imbunatatirea evolutiei societatilor cotate si implicit a atractivitatii lor pentru investitori.
Legiferarea unui nou cadru legislativ pe parcusul anului 2002, mult mai bun decat cel precedent, a avut darul de a consacra piata bursiera ca alternativa viabila pentru plasarea fondurilor investitorilor, iar odata cu acest fapt a nascut speranta ca piata de capital romaneasca sa fie capabila a-si juca rolul sau fundamental in economie: facilitarea intalnirii cererii si ofertei de capital pe termen mediu si lung. In acest context, anul 2002 a insemnat un an de maxime pentru piata bursiera romaneasca, atat la nivelul valorilor tranzactionate si a indicilor bursieri, dar mai ales la nivelul perceptiei publicului larg fata de fenomenul bursier.
A urmat o perioada de boom, in anii 2003, 2004, 2005 si 2006 piata bursiera a batut record dupa record si a inceput sa se contureze un scenariu respectat cu destul de mare fidelitate in fiecare an: cresteri accelerate in primele luni, corectii spectaculoase in primavara, o perioada de relaxare, urmata de noi cresteri cu noi maxime istorice in ultima parte a anului. De la inceputul lui 2003 si pana la finalul anului trecut indicii BET si BET-C au crescut de pana la 5 ori. Din ce in ce mai multe fonduri straine s-au indreptat spre Romania, incurajate de apropiata aderare la Uniunea Europeana, de dezvoltarea economica a multor companii de talie mare (raportarea unor rezultate financiare in crestere), de privatizari, de dizolvarea unor asociatii PAS etc. Totodata au crescut investitiile autohtone, numarul de tranzactii, numarul de conturi deschise, rulajele efectuate pe bursa, capitalizarea pietei. Cu o dezvoltare rapida pe parcursul a catorva ani, piata de capital a redevenit atractiva si vizibila in acelasi timp, pe masura ce inhibitia generata de evenimentele din trecut se diminua si in conditiile in care dobanzile bancare deveneau din ce in ce mai putin satisfacatoare.
Un element comun al anilor 2003-2004 au fost repetatele delistari de societati de la bursa. Legislatia de atunci obliga actionarii care depaseau pragul de 90% sa lanseze oferta publica de preluare in vederea delistarii societatii, astfel ca multi actionari au initiat astfel de oferte. Companii ca Arctic Gaesti, Dacia Pitesti si, ulterior, Terapia Cluj Napoca sunt doar cele mai mari societati care au fost delistate, la vremea lor ocupand ponderi semnificative din capitalizarea pietei. Au fost pierderi insemnate pentru piata, mai ales ca dupa delistare cele trei companii au cunoscut evolutii spectaculoase la nivelul rezultatelor financiare.
Un eveniment interesant, ce poate influenta semnificativ dezvoltarea pietei bursiere, este infiintarea Fondului Proprietatea, care are ca scop despagubirea proprietarilor deposedati de regimul comunist, carora nu li se mai pot restitui in natura averile confiscate. Fondul functioneaza ca persoana juridica de la sfarsitul anului 2005 si detine in portofoliul sau actiuni la 114 companii de stat, capitalul social ridicandu-se la aproximativ 3,9 miliarde de euro. Insa momentan listarea fondului la bursa (fara de care procesul de despagubire este practic imposibil) s-a lovit de mai multe piedici, dintre care poate cea mai importanta este obligativitatea ca toate societatile din portofoliul fondului sa fie listate.
In ultimii ani au mai fost o serie de evenimente ce au influentat piata de capital, enumerand succint cateva dintre ele: privatizarea Petrom (cea mai mare companie din Romania) prin achizitia pachetului de control de catre OMV Austria, fuziunea celor doua burse, prin absorbirea Bursei Electronice Rasdaq de catre Bursa de Valori Bucuresti, privatizarea Bancii Comerciale Romane (nelistata, dar la care SIF-urile au cate 6%, deci cu impact asupra segmentului SIF) si, nu in ultimul rand, aderarea Romaniei la Uniunea Europeana (cu toate ca piata a reactionat cu mult inainte ca aceasta aderare sa aiba loc efectiv, la 1 ianuarie 2007).
Spre deosebire de delistarile din perioada 2001-2003, anul trecut a fost listata la bursa Transelectrica, monopolul de stat in transportul energiei electrice. Statul roman a anuntat de cativa ani intentia de a lista mari companii din portofoliul sau, cum ar fi Romgaz, Transgaz, Electrica, Portul Constanta, Romtelecom, Aeroportul Henri Coanda, insa pana acum s-a materializat doar Transelectrica. Listarea a fost un real succes, cursul actiunilor s-a dublat in cateva luni fata de pretul din oferta publica initiala, iar in prima zi de tranzactionare la bursa a crescut cu peste 35% fata de pretul din oferta. Statul roman nu a vandut nici macar o actiune si in schimb si-a dublat valoarea pachetului detinut la Transelectrica. Spre finalul anului trecut am mai avut parte de un IPO, de data asta o companie privata alegand sa se listeze la bursa, Alumil Rom Industry, parte din grupul industrial grec Alumil. Este foarte posibil ca, in conditiile in care bursa romaneasca a intrat in normalitate, sa se contureze in viitor o noua faza pe piata de capital din Romania, un val de noi listari la bursa, de care aceasta are atata nevoie.
Situatia actuala
Piata de capital beneficiaza acum de un nou cadru de reglementare (“Legea nr. 297 privind piata de capital”), care include prevederi referitoare la:
- deschiderea unor noi oportunitati pentru piata;
- impunerea unor standarde de transparenta mai ridicate pentru emitenti;
- asigurarea un nivel mai ridicat de protectie al investitorilor;
- instituirea contextului de reglementare necesar pentru implementarea unor noi instrumente si tehnici de tranzactionare
Desi valorile tranzactionate, capitalizarea bursiera sunt sensibil mai mari decat cele din anii precedenti, ele continua sa se mentina inca la nivele scazute, din punct de vedere al comparatiilor cu pietele tarilor din jurul nostru. Din perspectiva unei abordari generale, se poate afirma ca pietele emergente din tarile din Europa Centrala si de Est au fost caracterizate, in linii generale, de elemente similare, comune unor piete in formare. O analiza punctuala releva, insa, faptul ca o serie de particularitati diferentiaza semnificativ evolutia acestora comparativ cu piata bursiera romanesca din perspectiva contextului general aferent pietelor bursiere (specific national, ritm de derulare a reformelor economice, etc.). Principalele elemente care au facut ca tari precum Ungaria, Polonia sau Cehia sa fie la un nivel net mai avansat decat al nostru, in ceea ce priveste dezvoltarea pietei bursiere pot fi considerate urmatoarele:
-avantaje de start de ordin economic (performante economice superioare si un anumit nivel de deschidere a economiilor respective);
-avantaje de timp (redeschiderea acestor burse a fost anterioara bursei romanesti);
-un ritm sustinut de privatizare care a asigurat premisele consolidarii unei economii de piata eficiente si a unei piete bursiere functionale ;
-aderarea mai timpurie la Uniunea Europeana.
Situatia sintetica comparativ cu tarile mai sus mentionate (cu care ne comparam in acest moment) este redata in tabelele de mai jos (date din ianuarie 2010):
^ sus
|
|
|
